Grigore Ignat, fiul lui Enache şi al Elisabetei Ignat, s-a născut la 2 august 1889 în orașul Bârlad. Discuțiile lungi pe teme militare, purtate cu tatăl său, participant la Războiul de Independență din 1877-1878, l-au făcut să opteze pentru cariera militară.

În august 1908, la vârsta de 19 ani, Grigore Ignat se prezintă la concursul de admitere în Școala militară de ofițeri de infanterie. După doi ani de pregătire intensă este avansat la gradul de sublocotenent şi repartizat la Regimentul 12 Cantemir din Bârlad. Calitățile de educator şi instructor şi rezultatele bune pe care le-a obținut în activitatea desfășurată în unitățile prin care a trecut după terminarea studiilor militare – Regimentul Radu Negru nr. 28, Regimentul 77 infanterie Botoșani –  anunțau prestația sa deosebită din timpul luptelor la care a luat parte în Primul Război Mondial. Până la intrarea României în război, tânărul ofițer şi-a completat studiile militare urmând cursurile Școlii speciale de infanterie şi pe cele ale Școlii de trageri a infanteriei – cursul de mitraliere, acestea din urmă de curând intrate în înzestrarea multor armate, printre care şi armata română.

În vara anului 1914, a izbucnit Primul Război Mondial. În această perioadă dificilă, locotenentul Ignat își înzecește eforturile pentru instruirea şi educarea oamenilor din compania sa. Locotenentul Grigore Ignat făcea parte, începând cu 1 aprilie 1916, din Regimentul 51 infanterie, aflat în compunerea Diviziei 6 infanterie. Primește comanda companiei de mitraliere pe care o instruiește și o pregătește pentru luptele din Transilvania. Ofensiva dezlănțuită în Dobrogea de trupele germane şi aliații  lor, au făcut ca mai multe divizii destinate frontului din Transilvania să fie transportate în Dobrogea, printre ele numărându-se şi cea care avea în compunere regimentul unde era încadrat locotenentul Grigore Ignat. În ziua de 29 august, ora 7, după un marș de noapte de 20 km, subunitățile Regimentului 51 infanterie ajung pe frontul din Dobrogea, la Cobadin. În luptele purtate aici armata română a dovedit o forță morală extraordinară deși a suferit pierderi însemnate, fapt ce a impus o totală reorganizare a acesteia. Odată cu reorganizarea unităților şi subunităților Diviziei 2/5 infanterie, locotenentul Ignat a este avansat la gradul de căpitan.

Căpitanul Grigore Ignat va contribui la victoria armatei române în Primul Război Mondial atât prin prestația sa pe frontul din Oltenia, unde aflat la comanda companiei de mitraliere reușește să participe la buna organizare a apărării, cât şi prin activitatea intensă de educație şi instrucție din timpul iernii şi al primăverii anului 1917, când comandamentul militar român a luat o serie de măsuri pentru reorganizarea armatei. Din nefericire, căpitanul Ignat şi-a pierdut viața, în victoria armatei române de la Mărășești. Înaltul Ordin de zi nr. 41, semnat de către regele Ferdinand şi de generalul de Corp de armată Constantin Prezan, dat de Marele Cartier General, în16 august 1917 consemna moartea eroică a căpitanului. Pentru vitejia cu care a luptat la 6 august 1917 în zona Mărășești – La Răzoare, căpitanul Grigore Ignat a fost decorat post-mortem cu ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (Decretul Regal nr.1488). Decorația i-a fost trimisă soție eroului printr-un delegat special, împreună cu o scrisoare a comandantului Diviziei 13. A fost înmormântat în Mausoleul de la Mărășești.

Florentina Udrea

Bibliografie:

Oltea Rășcanu-Grămâticu, Bârlădeni în Războiul de întregire al neamului (1916-1918); Acta Musei Tutovensis, IX-X, Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad, 2014.

Idem, Bârladul şi gloria militară , Editura PIM, Iași, 2013

Idem, Personalități bârlădene. Dicționar, I, Editura PIM, Iași, 2012

Maricel Popa, Constantin Ucrain, Țara Vrancei, panteon al Eroilor României, Editura Pro Transilvania, București, 2006

Vasile I. Mocanu, Căpitanul Grigore Ignat, Editura Militară, București, 1967.

Foto:

Placă comemorativă maior Grigore Ignat, Mausoleul de la Mărășești, Arhiva INP 2018.