La 4 aprilie 1871, în județul Ilfov, s-a născut Henri Cihoski. De tânăr urmează cariera de militar, intrând la Școala Militară de Ofițeri, la 8 iulie 1889. La finele a doi ani de studiu, la 8 iulie 1891, este avansat în gradul de sublocotenent și este trimis la  Școala Specială de Artilerie și Geniu (1891-1893). După absolvirea Școlii Speciale de Artilerie și Geniu, este avansat la gradul de locotenent și își va face stagiul timp de șase ani până la 10 mai 1899, la regimentele 2 Infanterie „Vâlcea”, 1 și 2 Geniu.

După stagiul de șase ani, a fost înaintat la gradul de căpitan și mutat în statul major al Corpului I Armată. Până în 10 mai 1908, Henri Cihoski a îndeplinit numai funcții de stat major la Școala de Ofițeri, Corpul 3 Armată, Regimentul 1 Geniu și Corpul 2 Armată, iar la 10 mai 1908 a fost înaintat la gradul de maior, îndeplinind funcția de comandant al Batalionului 4 Pionieri. Pe 1 aprilie 1911, este adus la Regiunea întărită Focșani – Nămoloasa – Galați. Între 1 aprilie 1912 și 1 aprilie 1917 a avut funcțiile de șef de stat major la Divizia 4 Infanterie, comandant al Batalionului 2 Pionieri, comandant al Cetății București, comandant al Regimentelor 16 „Suceava”, 30 „Muscel” și 5 „Vâlcea”. La 1 aprilie 1917 este avansat la gradul de general de brigadă.

La intrarea României în Primul Război Mondial, în 1916, colonelul Henri Cihoski comanda Grupul „Argeș”. După lupta de la Sibiu, între 13-29 septembrie, sunt numiți la comanda Corpului 1 Armată din Armata 1 română, generalul David Praporgescu și colonelul Henri Cihoski, în funcția de șef de stat major.  Acești doi mari ofițeri au luat măsuri pentru a  consolida și menține pozițiile armatei române din defileul muntos al Oltului și pentru a preveni fracționarea forțelor române din Oltenia și Muntenia și înaintarea spre București.

Între 30 septembrie – 13 octombrie 1916, generalul David Praporgescu cade la postul de onoare, în zona Coți. Până la desemnarea unui alt comandant, a generalului de brigadă Nicolae Petala, colonelul Henri Cihoski preia conducerea Corpului 1 armată. Armata 2 și Armata de Nord se retrag pe linia Carpaților pentru a evita înaintarea armatelor inamice prin trecători spre Muntenia și Moldova. Brigăzi inamice amenințau separarea Corpului 1 armată de restul armatelor române, iar atunci, generalul Nicolae Petala preda conducerea detașamentului „Argeș” colonelului Henri Cihoski. Detașamentul „Argeș” reușește să oprească acțiunea ofensivă inamică, luând 200 de prizonieri și obligând forțele inamice să se retragă.

Astfel, colonelul Henri Cihoski se întoarce la statul major al Corpului 1 Armată și primește comanda Diviziei 13 Infanterie. La comanda acestei divizii, Henri Cihoski reușește mai multe contraatacuri ce vor provoca multe pierderi inamicului la Titești, Clocoticiu, Oești și Băiești. Sporirea efectivelor inamice din vestul țării a însemnat retragerea Diviziei 13 în Moldova, ce chiar și în aceste condiții a operat contraatacuri oportune ce măcinau trupele inamice. În timpul retragerii spre Moldova, colonelul Cihoski este rănit grav și va fi internat între 7-20 decembrie la spitalul Sfântul Spiridon din Iași. Între 20 ianuarie – 2 februarie, Henri Cihoski a revenit în fruntea Diviziei 10 Infanterie, fiind printre ofițerii ce se bucurau  de aprecierea generalului Constantin Cristescu.

În vara anului 1917, generalul Henri Cihoski, fiind avansat în grad pe 1 aprilie 1917, intervine decisiv, înclinând balanța puterilor în favoarea armatei române. După aceasta bătălie, sub comanda generalului de divizie Eremia Grigorescu a Armatei 1 române, generalul Cihoski apără pozițiile armatei române. Pentru merite deosebite în bătălia de la Mărășești, generalului Cihoski i s-au conferit ordinele „Mihai Viteazu” clasa a III-a și Sf. Gheorghe (rus), precum și brevetul de mare ofițer al „Legiunii de onoare” (francez).

După război, la 1 aprilie 1919 este avansat în gradul de general de divizie, iar mai târziu la 1 noiembrie 1920 este numit comandant al Corpului 2 teritorial. A fost numit inspector general al armatei din 1927 până în 1928.

La 10 noiembrie 1928 este numit ministru secretar de stat la Departamentul de Război. Va demisiona din această funcție la 5 aprilie 1930.

Până la 1932 Henri Cihoski a îndeplinit funcțiile de inspector general al armatei și membru în Consiliul Superior al Armatei. A fost decorat cu ordine și medalii precum „Coroana României”, clasa a V-a, „Steaua României”, clasa a V-a, „Meritul Sanitar”, clasa I, „Semnul onorific de aur” pentru 40 de ani în serviciul armate.

În 1932, generalul Henri Cihoski va demisiona din toate structurile armatei române și va fi înaintat la gradul de general de corp de armată în rezervă și este trecut în retragere pentru limita de vârstă în 1942.

Va fi arestat în 1950, de către autoritățile comuniste și va deceda în detenție la Sighetu Marmației.

Radu Tulai

Bibliografie

General de brigadă dr. Constantin Ucrain, General de brigadă dr. Maricel Popa (2006) – Țara Vrancei Panteon al Eroilor României, editura Pro Transilvania, București

Dumitru Preda (1996) – Generalul Henri Cihoski, Un erou al României Mari, Editura Militară, București

Foto:

1. Generalul Henri Cihoski – Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Cihoski
2. Generalul Henri Cihoski – Wikimedia: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/5/56/HenriCihoski.jpg
3. Locuința generalului Henri Cihoski – Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Cihoski
4. Placă comemorativă a generalului Henri Cihoski, Mausoleul de la Mărășești, Arhiva INP 2018.