Concitadin cu Nicolae Iorga, Alexandru Mărgineanu s-a născut pe 24 februarie 1871. Tatăl său, Ion, născut la Iaşi, a fost profesorul lui Iorga. Pe 1 septembrie 1885  s-a înscris la Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi. După absolvirea celor patru clase la data de 1 septembrie 1889, s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri.  A fost repartizat în calitate de sublocotenent pe 8 iulie 1891 în cadrul Regimentului 13 Dorobanţi „Ştefan cel Mare”. După 2 ani şi 10 luni a fost avansat la gradul de locotenent (10 mai 1894) şi mutat la Regimentul 34 Constanţa, în cadrul căruia îşi va desfăşura activitatea în următorii doi ani. La 10 mai 1896 este mutat la Râmnicu Sărat, la Regimentul nr. 9 al Corpului III Armată.

Clasificarea bună i-a conferit posibilitatea de a fi propus pentru avansare în grad, după aprecierea comandantului Şcolii de Război, locotenent–colonelul Mavrocordat. După absolvirea Şcolii de Război, în noiembrie 1900, a fost adus la Marele Stat Major pentru stagiu. Avansat căpitan la 10 mai 1901 a fost încorporat la Regimentul 12 Cantemir, iar la 1 aprilie 1902 a revenit la Regimentul 9 Râmnicu Sărat.

În  cursul  anului 1903, căpitanul de infanterie Mărgineanu a urmat un stagiu în armata austro–ungară. Între 1 ianuarie–26 august 1903 a fost ataşat la Regimentul de Infanterie Imperial şi Regal Baron de Igelson nr. 93. La manevrele desfăşurate între 27 august–5 septembrie 1903, a fost ataşat la Comandamentul Diviziei 5 Infanterie.

Pe 1 aprilie 1905 este mutat la Comandamentul Diviziei a 5-a. În concentrarea de la Hagieni şi în manevrele de toamnă a fost remarcat atât de comandantul Diviziei a 5-a, generalul de Brigadă Constantin Iarca, cât şi de şeful de Stat Major al Diviziei a 5-a, maiorul Petrescu, care l-a propus pentru a fi decorat cu „Coroana României”, în grad de Cavaler. Prin Înalt Decret nr. 1893 este mutat la Statul Major General la 16 aprilie 1906. În acelaşi an, pe 15 decembrie, a promovat examenul pentru gradul de maior. Revine la Regimentul 9 Râmnicu Sărat în octombrie 1907 și devine maior pe data de 10 mai 1908. În momentul în care era ofiţer în cadrul Batalionului I Vânători, prin consimţământ a revenit la Regimentul 9 Râmnicu Sărat (1 iulie 1908).

Pe 10 mai 1910 a fost numit ajutorul comandantului Şcolii Militare de Infanterie (colonel Ion A. Dragalina), director de studii şi profesor de Tactică, iar la 31 august, a fost decorat cu „Coroana  României”, clasa a V-a (Brevet nr. 2.400 / 1910) pentru serviciile sale îndelungate şi meritorii. Avansat locotenent–colonel pe 1 aprilie 1913, a luat parte la Campania din Bulgaria cu partea activă a Diviziei 5, ca şef de Stat Major (23 iunie–31 august 1913). Prin Înalt Decret nr. 1.021 / 1 aprilie 1916, Alexandru Mărgineanu a fost avansat la gradul de colonel.

După intrarea României în Primul Război Mondial (14 august 1916), a fost numit până la 10 noiembrie 1916, şef de Stat Major al Corpului 3 Armată (comandant: generalul Constantin Tănăsescu), iar la 20 noiembrie 1916 a devenit comandant al Diviziei a 3-a. La scurtă vreme i s-a acordat gradul de general de Brigadă.

Satul Mărăşti fusese puternic fortificat şi transformat într-un centru de rezistenţă pe care duşmanul îl considera aproape inexpugnabil. Conducerea operațiunilor atacului a fost încredinţată generalului Alexandru Mărgineanu, comandantul Diviziei a 3-a, care ţinea frontul de la dealul Drăgoteştilor până la Răcoasa, inclusiv. La Mărăşti, generalul Mărgineanu a condus pe lângă trupele ce aparţineau organic Diviziei a 3-a Infanterie şi trupele ce au fost ataşate şi puse sub comanda sa din punct de vedere operativ: Regimentele  18, 4, 2 Vânători, 22 şi 30, iar în linia a II-a, Regimentul 28. Ca artilerie: Regimentele 2 Artilerie şi 5 Obuziere.

În fâşia de ofensivă a Diviziei 3 Infanterie de sub comanda generalului de Brigadă Mărgineanu, efectivele luptătoare au fost constituite în două grupuri de atac: Grupul de Nord, format din Brigada 5 (Regimentele 4 şi 18 Infanterie şi Regimentul 2 Vânători)  şi Grupul de Sud, reprezentat de Brigada 6 (Regimentele 22 şi 30 Infanterie).

Început cu ora 4 dimineaţa, pe data de 11/24 iulie 1917 de Regimentul 22 Infanterie, comandat de locotenent– colonelul Alexandru Gheorghiu, atacul efectivelor române a rezultat în ocuparea satului Mărăști într-un interval de doar trei ore. Breșa realizată între redutele de la cotele 536 şi 500 s-a lărgit din ce în ce mai mult, astfel încât în seara aceleaşi zile linia frontului se situa deja în proximitatea Văii Şuşiţei.

După străpungerea frontului, generalul Mărgineanu a condus operaţiunile de urmărire a duşmanului, eliberând satele Câmpuri şi Roşculeşti. Primind ordin din partea Corpului 2 Armată să înainteze pe înălţimile de pe stânga râului Putna, între dealul Baba Maria şi satul Valea Sării, generalul Mărgineanu „a hotărât să execute un marş de urmărire pe două coloane de regiment (regimentele 22 şi 30 infanterie), până la satul Găurile. De aici, marşul a continuat pe o singură coloană, unităţile diviziei ajungând în noaptea de 25 / 26 iulie pe înălţimile de la nord de satul Părosul, fără să fi întâlnit rezistenţe inamice”.

În timpul luptelor de la Mărăşeşti, Divizia a 3-a a suportat cele mai grele atacuri pe Dealul Porcului timp de cinci zile, continuu (16–21 august 1917). Prin dezertarea Diviziei 124 ruse, Divizia a 3-a română s-a aflat într-o situaţie foarte dificilă: într-o singură zi, a avut de suportat 13 atacuri intense ale artileriei grea. Descoperirea aripii stângi de către trupele vecine l-a pus pe generalul Mărgineanu într-o situaţie extrem de grea, care ameninţa întregul front. În pofida acestor factori defavorabili, acesta a condus cu succes acţiunea din 4 septembrie 1917, pentru rectificarea frontului pe Valea Şuşiţei / Varniţa, unde inamicul, prin breșa din sectorul Diviziei, periclita întregul sistem de apărare.

În conformitate cu rezultatele obținute, generalul Alexandru Mărgineanu a fost recompensat cu înalte ordine şi medalii: Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a și Legiunea de Onoare a Franţei, în grad de ofiţer (Ordinul Corpului 2 Armată nr. 7.490 / 1917).

Pe data de 29 noiembrie 1930, generalul Alexandru Mărgineanu a încetat subit din viaţă. Corpul său a fost transportat cu trenul de la Gara de Nord la Mărăşeşti. În Gara Mărăşeşti s-a format un convoi compus dintr-un car mortuar, un car cu coroane şi zece automobile în care se aflau membrii familiei, delegaţii Societăţii „Mărăşti” şi delegaţii Partidului Poporului, organizaţia Putna. La intrarea în satul Mărăşti, convoiul funerar a fost întâmpinat de două companii din Regimentul 10 Infanterie, care au dat ultimele onoruri militare corpului neînsufleţit al generalului Mărgineanu, depus în cripta de pe Cota 536.

Horia Dumitrescu

Bibliografie:

Surse de arhivă:

Arhivele Militare Române, Fond „Direcția Cadre și Învățământ, Memorii Bătrâni, Litera M, Generali”.

Lucrări generale:

Cezar Cherciu, Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie: 1820-1920, Editura Neuron, Focșani, 1995.

Constantin Kiriţescu, Istoria Războiului pentru Întregirea României. 1916 – 1919, Ediţia II-a, Refăcută în întregime şi mult adăogită, în 3 volume, vol. II, Editura Casei Şcoalelor, Atelierele ,,Cartea Românească”, Bucureşti, 1925.

Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda,  Cavalerii Ordinului „Mihai Viteazul”, Ediţie coordonată de comandor Ilie Manole, Editura UNIVERSAL CARTFIL, Ploieşti, 1996.

Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, Ofensiva de vară – Mărăşti 1917, Editura Ulpia Traiana, Bucureşti, 1999.